Colegiul Național Pedagogic Vasile Lupu

Contribuţia Şcolii Normale „Vasile Lupu” la dezvoltarea învăţământului normal şi normal-primar din ţara noastră

Fiind prima şcoală de pregătire a învăţătorilor din Moldova şi Ţara Românească, Şcoala Normală „V. Lupu” a reuşit să plaseze Iaşul şi Moldova imediat după Arad, înaintea celorlalte regiuni.

     În domeniul organizării învăţământului normal şi primar, toate propunerile privind principiile de organizare a pregătirii învăţătorilor, concepţia privind conţinuturile ce se studiau în şcolile de învăţători, precum şi modelul învăţătorului ce era potrivit societăţii româneşti, propuneri ce au izvorât din corpul profesoral al Şcolii Normale „V. Lupu” au fost transmise Ministerului Instrucţiunii şi după aprobare au fost generalizate în toate şcolile normale care au luat fiinţă în România.

Cu primul director al Şcolii Preparandale, Anton Velini, începe organizarea învăţământului normal primar pe principii ştiinţifice, având de îndeplinit ca scop imediat şi foarte important răspândirea învăţăturii de carte în rândul satelor româneşti.

Prima problemă era recrutarea tinerilor din sate pentru Şcoala preparandală, precum şi oblogaţia, angajamentul acestora de a se întoarce în sate pentru a-şi exercita profesia de învăţător. Pentru ca pregătirea preparandală să nu fie una doar teoretică, ci şi practică, directorul propune ca aceştia să susţină lecţii practice la toate disciplinele. Apare astfel pentru prima dată ideea şcolii primare de aplicaţie, care însă se va realiza mai târziu. Chiar şi în Europa Apuseană această instituţie era o creaţie nouă. Ea luase naştere abia în Prusia, considerată pe atunci cea mai avansată ţară din punct de vedere al organizării învăţământului popular şi al pregătirii învăţătorilor şi era opera pedagogului german Adolf Deisterweg care o înfiinţase pe lângă Şcoala Normală din Berlin.

Preparanzii studiau cursul de pedagogie, cursul de istorie naturală şi agricultură, iar pentru îmbunătăţirea scrisului s-a introdus caligrafia.

De asemenea, Anton Velini a anticipat una dintre cerinţele învăţământului modern şi anume specializarea  profesorilor, propunând ca la Şcoala preparandală să fie profesori deosebiţi pentru fiecare obiect de învăţământ, prilejuind fiecăruia dintre aceştia o cunoaştere mai profundă a obiectului predat.

Anton Velini a introdus în 1860 muzica vocală şi desenul şi a propus să se introducă istoria, geografia şi gramatica.

Spătarul Gheorghe Burada a fost primul profesor de muzică şi a înfiinţat cu elevii şcolii primul cor bisericesc de muzică vocală din Moldova, fiind felicitat de domnitorul Al. I. Cuza.